Casele sarbesti de la Moldova Noua

Casele sârbești din Banat au o arhitectură specifică și particulară. Ele sunt construite din lemn și cărămidă, cu acoperișuri în două ape și ferestre mici. Aceste case reprezintă un așa-zis baroc rural. Unele dintre ele fac obiectul unor interesante proiecte de restaurare.

Fațadele caselor pot fi decorate cu motive geometrice sau florale. De asemenea, se găsesc icoane ortodoxe pe pereți.

Sârbii au migrat în Banat în diferite perioade istorice, începând cu secolul al XVIII-lea. Această migrație a fost determinată de factori politici, economici și religioși. Aici, sârbii au construit încă din secolul al XIII-lea biserici și mănăstiri. Ridicarea a patru mănăstiri ortodoxe pe teritoriul Ungariei de Sud, dintre care două – la Baziaș și Zlatița – pe teritoriul României de azi, în jurul anului 1225, confirmă succesul misiunii Sf. Sava la curtea Ungariei.

În prezent, sârbii din România sunt membrii unei minorități etnice care, oficial, este de doar 18.076 de persoane, conform recensământului din 2011. Aceasta reprezintă 0,08% din populația țării.

Moldova Nouă este un oraș situat în județul Caraș-Severin, Banat, care găzduiește o comunitate sârbă semnificativă. În această comunitate, sârbii constituie o parte importantă a populației locale. În Banatul Montan (care corespunde județului Caraș), există cea mai mare diversitate de grupuri etnice din România.

Pe lângă sârbi, există și comunități de cehi, slovaci, maghiari, germani ș.a. grupuri etnice.

Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. În secolul al XVIII-lea, existau comunități sârbești în regiunea Banatului și în zona județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca Pomorišje. După semnarea Tratatului de la Versailles în 1919, aproximativ 65.000 de sârbi au rămas pe teritoriul românesc. Totuși, în anii 1950, mulți sârbi din Banat au fost deportați în Bărăgan de către regimul comunist din România. Li s-a permis să se întoarcă acasă după 1956.

Majoritatea sârbilor din România sunt creștini ortodocși și țin de Episcopia Ortodoxă Sârbă din Timișoara.

Limba sârbă și credința ortodoxă sunt elemente definitorii ale identității naționale sârbești, iar obiceiurile lor sunt strâns legate de sărbătorile bisericești⁷.