video 4k filmare aeriana
Legende ale turiștilor
Pasul și comuna Bran sunt situate la confluența munților Piatra Craiului (la NV), Leaota și Bucegi (la SE), permițând legătura între depresiunile Câmpulung și Bârsei. Poziția pitorească a castelului (cetății) se datorește vârfului stâncos pe care este așezat și de unde străjuiește comuna și culoarul Rucăr-Bran, străbătut de râul Moeciu. Cetatea este atestată documentar din 19 noiembrie 1377 și a fost construită între anii 1377 și 1382, de către locuitorii Brașovului și satelor brănene care au contribuit cu bani, materiale și meșteri în schimbul unor privilegii acordate de către Ludovic de Anjou. Ea a fost construită cu scopul de a apăra granițele de sud-est ale Transilvaniei și a asigura controlul legăturilor comerciale cu Țara Românească. În anul 1395 intră în proprietatea domnilor munteni, pentru ca după 1498 să devină din nou subordonată voievozilor Transilvaniei. Începând din 1498 cetatea, împreună cu domeniul feudal, intră în stăpânirea brașovenilor până în sec. 18, când începe să piardă din importanța economică și administrativă pe care o avusese până atunci. În secolul XVII a fost restaurată, după incendiul care a distrus, aproape, întreaga construcție. Ocupată de gărzile naționale, în timpul revoluției de la 1848, apoi de austrieci, cetatea este redată Brașovului în 1886, pentru ca după primul război mondial să fie dăruită familiei regale încetându-și funcția sa de cetate. Cu acestă ocazie s-au făcut o serie de modernizări, care au schimbat în parte caracterul originar. În anul 1957 Castelul Bran a fost transformat în muzeu de artă feudală românească și străină, cu mobilier în stilul Renașterii și barocului și o sală cu piese orientale.
Castelul are în plan o formă neregulată, specifică castelelor și cetăților similare, de înălțime din centrul Europei. Realizat inițial în stil gotic castelul a suferit o serie de transformări în stilul Renașterii (sec. XVII) și a păstrat, pe latura nordică, crenelurile și arcadele oarbe, similare ocnițelor, construite după 1619. Turnul cu bosaje din piatră, din dreapta intrării, datează din sec. XVII. Din prima etapă a construcției s-au păstrat zidul de incintă care închide curtea interioară, donjonul de pe latura nordică și turnul rotund din extremitatea sud-vestică a zidului de incintă. Donjonul are înălțimea cea mai mare (șapte nivele față de cele patru ale clădirii) și cuprinde două încăperi și un post de observație pe acoperiș, la care se ajunge pe o scară de lemn. Încăperile de locuit erau situate la etajele I și II, peste care se ridica masivul donjon. În anii 1527-1537, se găsește prima mențiune a folosirii cărămizilor pentru pardoseli, fabricate , probabil, la Brașov. Fântâna din curte interioară, cu o adâncime de 57 de metri, este actualmente închisă printr-un planșeu și a rămas pur decorativă.
După 2000, când turismul internațional în România a devenit cât de cât semnificativ, castelul Bran a intrat în circuite turistice care valorifică predominant sau exclusiv mitul lui Dracula.
Comentarii
Trimiteți un comentariu